Nadine se pregătește să dea Bacalaureatul la 43 de ani! ”Sunt clasa a XII-A la fără frecvență, fac 13 clase și de anul ăsta”

Pasionată de școală și extrem de ambițioasă, Nadine s-a apucat târziu  de ea. Și-a dorit foarte mult să termine școala, să ia BAC-ul, să urmeze o facultate și să treacă prin toate emoțiile adolescenței, din nou. Și atunci când își propune ceva, poate chiar muta munții din loc. În interviul exclusiv pentru CIAO.RO, simpatica Nadine ne-a povestit ce înseamnă școala pentru ea, ce își dorește să facă și unde țintește, dar și cum face schimb de penare cu fiul sau, Noah. Totodată, Nadine este o împătimită a jocurilor pe Xbox. 

Nadine, cum a fost pentru tine perioada asta de izolare! Ți-a priit?

Perioada de izolare mi-a priit pentru că am folosit-o pentru a învăța, pentru a repara diverse prin curte, a face diverse lucruri prin casă pe care le-am tot amânat înainte. Mi-a mai folosit pentru că am investit enorm în citit, aveam liste întregi cu cărți pe care îmi doream enorm să le citesc și acum am avut ocazia să o fac. M-am înscris și la cursurile de zi, de pregătire pentru bac, de la liceul meu, deși eu nu am dat bac-ul anul ăsta, dau anul viitor dar am vrut să profit de informațiile pe care cei de la zi le primesc în perioada de pregătire și am folosit pandemia pentru studiu, în sensul că am rugat echipa mea de filmare de la emisiunea Nadine de pe TVR 1 să facă programul de înregistrări și de pregătire pentru emisie în funcție de programul de la școală.

Așa încât toată echipa m-a lăsat să mă duc la școală în online, de luni până vineri, până pe la vreo 13-14, în funcție de ore, și după începeam înregistrările.

Cum ți-ai petrecut timpul și care a fost primul lucru pe care l-ai făcut imediat ce s-a dat undă verde la ieșit din casă?

Nu am făcut nimic, nu am ieșit din casă pentru că încă nu mă simt confortabil și în siguranță.  Personal nu am atât de multe informații despre acest virus și ce se întâmplă încât să mă relaxez total. Mă îngrijorează oamenii care nu cred că există virusul, cei care nu folosesc masca în spațiile publice și din această cauză am amânat relaxarea.  Recunosc, am invitat prieteni acasă și pentru că unul dintre proiectele pe care le-am avut când am intrat în pandemie, facandu-mi-se dor de prietenii mei, a fost să amenajez  curtea și terasa așa încât să fie cât mai primitoare pentru ei, iar ei când ajung aici să își dorească să mai vină și să stea și foarte mult timp, lucru care s-a și întâmplat, de altfel. Am făcut un proiect cu grădina, mi-am cumpărat tot felul de scule, m-am organizat bine. Așa că relaxarea am făcut-o acasă, cu prieteni, într-un mod  mai sigur pentru noi toți, fără să ne expunem prea mult.

Cum merge emisiunea de la TVR? Ați început filmările pentru noul sezon?

Filmările pentru noul sezon s-au terminat pe 27 iunie, au fost nume mari. Sunt recunoscătoare că au acceptat invitația la emisiune. Le sunt recunoscătoare invitaților mei că au fost foarte onești atunci când au vorbit despre felul în care se percep pe ei înșiși sau își percep viața sau au vorbit despre anumite situații de viață.

Mi-am dorit foarte tare ca invitații de la emisiune să se simtă în siguranță cu mine. Mi-am dorit ca ei să știe că pe mine nu mă interesează bârfele, cancanurile,  divorțurile lor, durerile lor, mă interesează la nivel uman dar nu cu întrebări pentru emisiune, pentru a profita de pe urma durerii lor și a experiențelor lor de viață. Sunt recunoscătoare pentru că ei au avut încredere în mine și-n echipa mea și au fost atât de relaxați încât mi-au spus lucruri. Nu am insistat să îmi spună lucruri personale care i-ar putea face vulnerabili după sau să regrete că au spus prea mult.

Să spună atât cât pot dar în mod onest și simplu ce au simțit față de anumite situații de viață, cum le-au depășit. Mi-a plăcut! A fost un sezon bun, cu oameni de la care am învățat foarte multe. De exemplu, țin minte că Anca Sigartău a spus un lucru care a rămas cu mine multă vreme și anume, „Să nu aruncăm și să reparăm” –  atunci când vine vorba de relațiile dintre oameni și asta mi-a plăcut foarte tare. Sau Adrian Despot care, tot așa, a spus un lucru pe care l-am ținut minte, și anume, că el are niște legi pe care nu le negociază cu privire la felul în care își trăiește viața. Niște legi, ca niște principii, ca niște stâlpi pe care și-a construit viața.

Și mi-a plăcut pentru că așa vezi că nu întâmplător are această familei frumoasă, această carieră minunată și toate acestea se datorează principiilor de viață pe care le-a dezvoltat și le aplică cu strictețe în viața de zi cu zi. La mine in emisiune îmi place că oamenii sunt valorizați.

Cu școala cum stai? Ce clasa ești acum și când termini definitiv cu învățatul?

Definitiv cu învățatul nu voi termina vreodată. Îmi place enorm să învăț, să studiez, îmi place să stau și să tocesc, să memorez. Îmi place, de fapt, tot procesul de studiu. Îmi place liniștea, biroul meu, lampa de pe biroul meu, îmi plac accesoriile de care mă ajut pentru a memora, a înțelege informația. Îmi place tot ce înseamnă studiu, informația în sine. Îmi place să  rămân cu gura căscată de fiecare dată când ajung la o lecție nouă pentru că realmente sunt cu gura căscată la toate acele lecții care mă plictiseau atunci când mergeam la școală, în adolescență.

Așadar cu învățatul nu voi termina vreodată. Eu știu că și la 70 de ani voi fi la vreun curs sau la vreo școală, fie ea și online, dacă nu mă vor primi fizic în clase. Vreau să dau la facultate, să fac mastere, doctorate, toate câte sunt pe listă vreau să le fac! Sunt clasa a XII-A la fără frecvență, fac 13 clase și de anul ăsta, imediat după ce termin acest sezon o să îmi iau meditator la istorie și la sociologie, deși materia de sociologie e foarte simplă dar vreau să iau pe cineva care să mă ajute să pricep lucruri pe care nu le înțeleg la prima citire. Mă pregătesc imediat după ce termin sezonul pentru bac, pentru că îmi doresc o notă mare, vreau o notă mare. Dacă tot am făcut-o, măcar să o termin frumos!

Mai faci schimb de penare cu fiul tău, Noah?

Fac schimb de penare cu Noah și în general de stilouri și de toate acaretele astea pe care el le primește pentru școală, pentru că el este copil, dar cred că pentru că este băiat nu îl interesează și atunci mă duc și mă milogesc de el să îmi dea mie diverse post-ituri sau gume de șters… El este foarte simplu când vine vorba de școală. Îi trebuie pix și caiet și o tabletă acum, că suntem în zona de online, dar nu îl atrage nimic. Eu am biroul împopoțonat cu tot felul de accesorii de studiu. El nu vrea nimic din toate acestea și atunci profit, recunosc, și îi cer rigle, are tot felul de pixuri frumoase și mi le dă pe toate.

Cum a fost Noah în perioada asta? Ce activități ați avut in house?

Eu sunt un gamer, sunt o mama gamer! Îmi place foarte tare să mă joc. E adevărat, nu mă joc Fortnight, pentru că îmi plac Quest-urile, îmi plac jocurile de aventură, îmi place să descopăr ținuturi, îmi place să mă lupt, îmi plac jocurile role-playing games, unde sunt un personaj și mă duc și cuceresc tot soiul de ținuturi, îmi fac rost de cal, îmi fac rost de casă, îmi plac jocurile mari și care necesită mult timp, sunt jocuri la care joc de câte 2 ani, cum ar fi Kingdom Come Deliverance sau acum a cumpărat Skyrim, tocmai am terminat Zelda: Breath of the Wild,  și joc și pe switch și pe X box 1 și pe X box 360. Și atunci, dacă eu am această pasiune pentru jocuri evident că nu pot să-i interzic copilului și evident că ne-am jucat.

El s-a jucat Forthnight, plus jocurile mele, noi am jucat după aceea tot soiul de jocuri împreună, pe console, dar avem și tot soiul de jocuri de casă, Catanuri – mie îmi place Catan foarte tare, și-a făcut lecțiile, el este la o școală unde a avut cursuri. Cred că doar două săptămâni, atunci la începutul pandemiei a lipsit de la școală, după aceea a început imediat un program draconic, de la 9 dimineața la ora 16.00, cu o pauză mare, parcă de la 12-13.

Copilul a învățat de luni până vineri și a muncit intens așa încât nu am simțit prea mult că a stat acasă și că nu s-a dus la școală pentru că efortul  a fost la fel de mare din partea lui. Iar efortul nostru, deși înainte îl duceam și îl aduceam, a fost că a trebuit să avem grijă să intre înapoi la ora, să nu caste gură și să uite de oră, să îi verificăm temele, să îi verificăm conexiunea la net, să îi facem rețelele, și timpul nostru s-a transformat în altceva și tot pe lângă el. Mai ales că eu la fiecare ieșire de după oră, îi mai băgam ceva în gură, îi pregăteam masă, ba un măr, ba un ceai, ba un probiotic și acum e fericit că e în vacanță. A avut o săptămână liberă în care a făcut ce a vrut, apoi i-am printat un program, i-am pus unul la el în cameră și unul la mine în cameră, un program de citit, de matematică, de experimente.

În fiecare zi are să facă un mic proiect de o oră, fie colorează, fie că face ceva pe bază de chimie pentru că l-am abonat la un curs de chmie, dar să facă ceva și să își pună mintea la contribuție. Acum, de exemplu, a făcut lumânări, mi-a luat toate resturile și cioturile de lumânări din casă, le-a topit, mă rog, prima dată le-a dat foc,  a trebuit să scoatem cuptorul afară în curte, mi-a ars blidele, dar, asta e, e parte din experiment. Acum continuăm proiectul de făcut lumânări, colorate, parfumate, forme diferite.

Îmi amintesc că îmi spuneai că îți dorești 3 copii. Cum a rămas acest capitol?

Asta cred că este o întrebare care nu mai poate fi pusă niciunei femei, pentru că odată cu vârsta am descoperit că sunt atât de multe de probleme de fertilitate sau pierderi de sarcină încât de cele mai multe ori femeile care nu mai fac acei copii pe care și i-au dorit, multe dintre ele au în spate o dramă.

În cazul meu nu este așa, dar este o întrebare pe care nu aș mai încuraja-o în spațiu public. Ba, dimpotrivă! Este foarte dificil pentru o femeie să vorbească despre asta când numai ea știe ce se întâmplă cu ea și de ce nu și-a îndeplinit acest vis. Pentru că nu vreau ca această întrebare să mai existe în spațiul public, nu am să îți mai răspund la întrebare!

Ai renunțat definitiv la muzică?

Pot doar să spun că în prezent în aici și acum nu mă văd cântând pentru că oricât de spectaculoasă mi s-a părut această profesie odată sau pasiune acum nu o mai văd așa. Alte lucruri mi se par importante. Cred că lălăiala pentru mine avea farmec la 20-30 de ani dar acum la 40 și  vreau să fac ceva pe care eu îl percep semnificativ. Și cântatul este semnificativ dar eu nu vreau să descrețesc frunțile oamenilor pentru că deseori se spune despre muzică asta.  Eu sunt în punctul vieții în care vreau să-i pun pe oameni să gândească, vreau să investesc în a gândi, în a cugeta, în a reflecta, în introspecție, în descoperierea sinelui. Sunt în această etapă a vieții mele! Sunt recunoscătoare în schimb pentru perioada în care am cântat, pentru că acel cântat mi-a dat un acoperiș de-asupra capului, mi-a plătit facturile și a pus bazele omului care sunt și care vreau să devin. A fost un lucru facil pe care l-am făcut pentru că pentru mine cântatul e ceva ușor. Ceea ce fac acum este foarte greu, necesită mult studiu, multă responsabilitate, să fiu atentă la ce spun și da, nu mă văd cântând acum! Nu mă mai văd cântând!